Ce faci când tremură pământul?
Autor: Sav Simona  |  Album: volumul 4  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de simonasav in 04/11/2012
Acum, în vremea de pe urmă,
Cînd totul tremură în jur,
Cînd criza lasă-adîncă dîră,
Ce faci...? Eşti un creştin matur?

În sărăcii, nesiguranţă,
În mii şi mii de frămîntări,
Mai este-n tine o speranţă
Sau intri şi tu-n tulburări?

S-au dus copiii-n depărtare
Ca să găsească-un trai mai bun;
Dar criza creşte tot mai tare...
Şi mulţi mai zic: "Ce fac acum?"

De-atîtea ori şi prin cămine
Cîte-un cutremur a trecut...
Cînd moartea, cancerul sau focul
Amare răni a mai făcut...

Ce faci...? Ce semn trasezi în vale,
Ce spui acelor ce-s în jur?
Îţi spun că este doar o cale
Ce e trasată în Scripturi!

Pavel şi Sila stau în lanţuri
Şi-s cu picioarele-n butuci,
Căci au mărturisit Cuvîntul
Şi duhul rău a părăsit

Pe-o vrăjitoare posedată
De chinul diavolului - greu,
Şi-acum s-a strîns o mare gloată
Legînd robii lui Dumnezeu.

Ei se rugau plini de putere
Căci pe Hristos nu L-au luat
Şi-L au pe El ca şi avere,
Şi-aşa în lanţuri, I-au cîntat.

Da, fraţi iubiţi de pretutindeni,
Această armă ne e deajuns
Ca să ne scape de-orice temeri
În care noi vom fi ajuns!

Faceţi din ea o temelie,
Faceţi un turn, că-i mai presus
Decît oricare-mpărăţie!
O, Dumnezeu este deajuns!

În criză, să ştiţi, se topeşte
Piscul mîndriei printre noi
Şi veţi vedea apoi cum creşte
Mireasma slavei, oameni noi!

În încercare, în durere,
Mai roagă-te, mai cîntă iar,
Mărturiseşte-n adunare,
Cuvîntul Domnului cu jar!

Cînd temeliile se surpă,
Şi nu mai e nici un răgaz,
Tu vino şi te pocăieşte,
Căci Domnul e şi în talaz!

Uită-te-n jur şi te-nfioară
Cîţi îşi au viaţa în eşec...
Şi pier aşa pe totdeauna,
Avînd un suflet gol şi sec...

Tu nu eşti singur, ai nădejde,
Cu tine este Dumnezeu;
Tu ai speranţă, mergi-nainte,
Urmînd mereu cuvîntul Său!

Cînd toate pier în lumea asta,
Te rog, mai meditează-un pic...
De cumva n-ai pierdut credinţa,
Tu totuşi, n-ai pierdut nimic!

Nu eşti scutit, dar nu eşti singur,
Nu eşti răpus de neputinţi,
Deci mergi-nainte fără murmur,
Ai şi tu parte printre sfinţi.

De eşti lipsit de multe lucruri,
Pe care-n viaţă le-ai iubit,
Dezlegă-ţi inima de ele,
Ajunge căci eşti mîntuit!

Deci du mesajul printre oameni,
Fii o făclie-a lui Isus!
Cînd totul tremură, tu sameni
Cuvîntul sfînt al lui Isus!

Rămînă El o temelie
Şi un simbol pe la răscruci...
Şi chiar în cea mai grea simbrie,
Tu tot pe El să Îl apuci!
Amin
O poezie inspirată dintr-o predică a fratelui Cangreanu.
Sora Simona ai scris o poezie frumoasa si de actualitate, mi-au dat lacrimile gandindu-ma ca si eu am copii plecati de care imi este foarte dor. Fii binecuvantata.
Adăugat în 04/11/2012 de florenta.sarmasan
Domnul ,sa fie binecuvintat pentru astfel de proorocii,poezi, El, sa fie marit in veci!
Adăugat în 04/11/2012 de sanda_tulics
nimic nu poţi face decât să te încrezi în Domnul, indiferent de numărul şi de felul cutremurelor. Doar credinţa în Domnul îţi oferă acea temelie pe care poţi locui.
Fii binecuvântată.
Adăugat în 05/11/2012 de 1954adina.9mai
Să practicăm aşadar rugăciunea ca pe cea mai sfântă armă! Doamne Îţi mulţumim că ne vorbeşti din nou! Fii binecuvântată sora Simona.
Adăugat în 05/11/2012 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 1626
  • Export PDF: 9
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni