- Vedeniile lui Daniel
- Daniel 7:1 În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.
- Daniel 7:2 Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare.
- Daniel 7:3 Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.
- Daniel 7:4 Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.
- Daniel 7:5 Şi iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinţi, şi i s-a zis: ‘Scoală-te şi mănâncă multă carne!’
- Daniel 7:6 După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire.
- Daniel 7:7 După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne.
- Daniel 7:8 M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor şi, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.
- Daniel 7:9 Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile lui, ca un foc aprins.
- Daniel 7:10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.
- Daniel 7:11 Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
- Daniel 7:12 Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.
- Daniel 7:13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
- Daniel 7:14 I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
- Daniel 7:15 Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat.
- Daniel 7:16 M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel:
- Daniel 7:17 ‘Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ.
- Daniel 7:18 Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.’
- Daniel 7:19 În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea –
- Daniel 7:20 şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.
- Daniel 7:21 Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,
- Daniel 7:22 până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.
- Daniel 7:23 El mi-a vorbit aşa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.
- Daniel 7:24 Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.
- Daniel 7:25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.
- Daniel 7:26 Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.
- Daniel 7:27 Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!’
- Daniel 7:28 Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.”
Vedeniile lui Daniel (1)
Autor:
Viorica Stela Dan
|
Album:
Bobite de roua
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de fidelitate in 14/11/2012
Resursa adaugata de fidelitate in 14/11/2012
Referințe
VEDENIILE LUI DANIEL
-1-
Daniel 7:1-28
*****
Daniel vede, în vedenie de noapte,
Cum patru vânturi cereşti, toate
S-au dezlănţuit pe Marea cea Mare,
”Şi patru fiare mari”, înfiorătoare,
”Au ieşit din mare”, cu furie mare.
Între ele nu era nici o asemănare.
”Cea dintâi semăna cu un leu”,
Plină de îndrăzneală şi tupeu.
”Avea aripi de vultur.”
Zbura uşor ca un flutur,
Până ”i s-au smuls aripile.”
Fără aripile fragile,
S-a sculat de pe pământ,
În picioare drept stând,
”Pe picioare, ca şi de om.
Şi i s-a dat o inimă de om.”
”A doua fiară era ca un urs,”
Ce urma acelaşi curs.
”Stătea într-o rână,”
Cu ”trei coaste în gură,”
Ce le ţinea între dinţi,
Parcă scoasă din minţi.
Fu îndemnată să mănânce,
Carne, atât cât poate duce.
Daniel în altă vedenie a văzut,
În depărtare, lui i-a apărut,
O altă fiară cu altă înfăţişare,
Un pardos, cu ”patru aripi ca o pasăre;”
Ce ”avea patru capete”.
Vedeniile de noapte, toate,
Tot mai înspăimântătoare,
Erau de mesaje purtătoare.
O a patra fiară, mai puternică,
Ce te umplea de frică,
Grozav de înfricoşătoare,
Nespus de înfiorătoare,
Plină de profund mister,
”Avea nişte dinţi mari de fier.”
”Mânca, sfărâma” tot ce vedea,
”Călca în picioare ce mai rămânea.”
Se deosebea de celelalte fiare,
Cu zece coarne, era impunătoare.
Intre cele zece coarne, un corn mic,
Dar mai trufaş şi mai voinic...
Avea nişte ochi, ca ”ochii de om”,
”Şi o gură, ce vorbea cu trufie” de neom.
Apoi Daniel văzu, tot în vedenie,
”Nişte scaune de domnie”
”Şi un Îmbătrânit” pe un scaun stând,
O ”haina albă ca zăpada”, având.
Parul Lui era ca lâna curată.
Vedenie, adânc de Daniel cercetată.
Scaunul pe care Îmbătrânitul luase loc,
”Era ca nişte flăcări de foc.”
”Şi roţile lui ca un foc aprins”,
Ce de nimeni nu putea fi stins.
Dinaintea scaunului, pe care stătea,
”Un râu de foc curgea.”
”Mii de mii de slujitori Îi slujeau”
Şi zece mii de zece mii stăteau
Înaintea Lui la judecată,
Pentru o sentinţă dreaptă.
S-au deschis nişte cărţi pregătite,
Pentru a fi pe-ndelete citite.
Era acolo şi înfiorătoarea fiară,
Daniel văzu cum vărsa ocară.
Cuvintele pline de trufie,
Curgeau cu mare mânie.
”Fiara a fost ucisă, trupul ei nimicit,”
Aruncat să fie ars, în foc înteţit.
”Şi celorlalte fiare”,
Dezbrăcate de putere.
Viaţa pentru o vreme, li s-a îngăduit,
Pentru ”un ceas anumit.”
În timpul vedeniilor de noapte,
Daniel primi înţelegere la toate.
Pe norii cerurilor unul a venit,
Şi-a înaintat spre Cel de zile Îmbătrânit.
Era ca un fiu al omului;
Şi I s-a oferit mare putere Lui.
I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească,
Mulţime de popoare, ca să-I slujească,
Neamurile ştiute şi neştiute
Şi oamenii de toate limbile vorbite.
A primit ”o veşnică stăpânire,”
Să împărăţească fără de sfârşire.
Împărăţia Lui ”nu va fi niciodată nimicită,”
Va fi o împărăţie nesfârşită.
Daniel, în duh s-a tulburat,
Vedeniile l-au înspăimântat.
A cerut ”lămuriri temeinice,”
Cu privire la ce se petrece.
Iată cum I s-a tâlcuit,
Tot ce în vedenie a zărit:
- „Aceste patru fiare mari,”
Ce le-ai văzut aşa de tari,
Şi de înfricoşaţi,
”Sunt patru împăraţi.
Care se vor ridica pe pământ,”
Cu putere şi avânt.
”Dar sfinţii Celui Preaînalt,
Vor primi împărăţia
Şi vor stăpâni în veci,” acea Împărăţie,
”din veşnicie în veşnicie”
Daniel a vrut să ştie,
A patra fiară ce poate să fie.
Care putea totul să sfarme,
Şi avea ”zece coarne.”
Dintre care unul mic ieşise,
Şi pe trei le doborâse,
Dintr-o lovitură.
Cornul ”avea ochi, o gură”
Şi vorbea cu trufie,
Era mai mare ca toate, plin de mândrie.
Daniel a văzut cum cornul s-a războit,
Cu sfinții şi i-a biruit.
Până când ”a venit Cel de zile Îmbătrânit,”
Şi puterea fiarei a nimicit.
”A făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt,”
Şi împărăţia în stăpânirea sfinţilor a dat.
Şi aşa i-a vorbit Cel Prea Sfânt,
Despre ce va fi pe pământ.
”Fiara a patra este o a patra împărăţie,”
Ce-n vremi mai depărtate o să fie.
”Ea se va deosebi de toate celelalte”
În a relelor activitate.
”Va sfâşia” întregul pământ,
Urând tot ce este sfânt.
”Va călca în picioare şi-l va zdrobi,”
Din mânie nu se va opri.
”Cele zece coarne înseamnă””... zece împăraţi.”
Nici mai buni, nici mai curaţi.
”Iar după ei se va ridica” unul mai vijelios,
Care ”va doborî trei împăraţi,” un nesăţios.
”El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt,”
”Va asupri sfinţii”, tot ce este curat.
”Se va încumeta să schimbe vremurile şi legea;”
”Şi sfinţii vor fi daţi” pe mâna sa.
”O vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.”
Vor trece aste vremi, cu ale ei semne.
”Apoi va veni judecata,”
Ce va da sfinţilor plata.
Se va lua împăraţia,
Pentru totdeauna domnia.
Şi puterea tuturor împărăţiilor,
De pretutindeni, se va da sfinţilor.
Într-o împărăţie edenică.
Împărăţia Celui Preaînalt. este veşnică.
”Toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!”
Cu dragostea Lui îi va lumina.
Vedeniile şi sfârşitul acestor cuvinte.
Au zdruncinat a lui Daniel minte.
I-au tulburat nespus de mult gândurile,
L-au cuprins frământările.
Şi i-au dat feţei paloare,
Descoperea a vedeniilor, veşnică valoare.
Dar a păstrat cuvintele acestea în inima lui.
Ca o taină din înaltul cerului.
Amin!
-1-
Daniel 7:1-28
*****
Daniel vede, în vedenie de noapte,
Cum patru vânturi cereşti, toate
S-au dezlănţuit pe Marea cea Mare,
”Şi patru fiare mari”, înfiorătoare,
”Au ieşit din mare”, cu furie mare.
Între ele nu era nici o asemănare.
”Cea dintâi semăna cu un leu”,
Plină de îndrăzneală şi tupeu.
”Avea aripi de vultur.”
Zbura uşor ca un flutur,
Până ”i s-au smuls aripile.”
Fără aripile fragile,
S-a sculat de pe pământ,
În picioare drept stând,
”Pe picioare, ca şi de om.
Şi i s-a dat o inimă de om.”
”A doua fiară era ca un urs,”
Ce urma acelaşi curs.
”Stătea într-o rână,”
Cu ”trei coaste în gură,”
Ce le ţinea între dinţi,
Parcă scoasă din minţi.
Fu îndemnată să mănânce,
Carne, atât cât poate duce.
Daniel în altă vedenie a văzut,
În depărtare, lui i-a apărut,
O altă fiară cu altă înfăţişare,
Un pardos, cu ”patru aripi ca o pasăre;”
Ce ”avea patru capete”.
Vedeniile de noapte, toate,
Tot mai înspăimântătoare,
Erau de mesaje purtătoare.
O a patra fiară, mai puternică,
Ce te umplea de frică,
Grozav de înfricoşătoare,
Nespus de înfiorătoare,
Plină de profund mister,
”Avea nişte dinţi mari de fier.”
”Mânca, sfărâma” tot ce vedea,
”Călca în picioare ce mai rămânea.”
Se deosebea de celelalte fiare,
Cu zece coarne, era impunătoare.
Intre cele zece coarne, un corn mic,
Dar mai trufaş şi mai voinic...
Avea nişte ochi, ca ”ochii de om”,
”Şi o gură, ce vorbea cu trufie” de neom.
Apoi Daniel văzu, tot în vedenie,
”Nişte scaune de domnie”
”Şi un Îmbătrânit” pe un scaun stând,
O ”haina albă ca zăpada”, având.
Parul Lui era ca lâna curată.
Vedenie, adânc de Daniel cercetată.
Scaunul pe care Îmbătrânitul luase loc,
”Era ca nişte flăcări de foc.”
”Şi roţile lui ca un foc aprins”,
Ce de nimeni nu putea fi stins.
Dinaintea scaunului, pe care stătea,
”Un râu de foc curgea.”
”Mii de mii de slujitori Îi slujeau”
Şi zece mii de zece mii stăteau
Înaintea Lui la judecată,
Pentru o sentinţă dreaptă.
S-au deschis nişte cărţi pregătite,
Pentru a fi pe-ndelete citite.
Era acolo şi înfiorătoarea fiară,
Daniel văzu cum vărsa ocară.
Cuvintele pline de trufie,
Curgeau cu mare mânie.
”Fiara a fost ucisă, trupul ei nimicit,”
Aruncat să fie ars, în foc înteţit.
”Şi celorlalte fiare”,
Dezbrăcate de putere.
Viaţa pentru o vreme, li s-a îngăduit,
Pentru ”un ceas anumit.”
În timpul vedeniilor de noapte,
Daniel primi înţelegere la toate.
Pe norii cerurilor unul a venit,
Şi-a înaintat spre Cel de zile Îmbătrânit.
Era ca un fiu al omului;
Şi I s-a oferit mare putere Lui.
I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească,
Mulţime de popoare, ca să-I slujească,
Neamurile ştiute şi neştiute
Şi oamenii de toate limbile vorbite.
A primit ”o veşnică stăpânire,”
Să împărăţească fără de sfârşire.
Împărăţia Lui ”nu va fi niciodată nimicită,”
Va fi o împărăţie nesfârşită.
Daniel, în duh s-a tulburat,
Vedeniile l-au înspăimântat.
A cerut ”lămuriri temeinice,”
Cu privire la ce se petrece.
Iată cum I s-a tâlcuit,
Tot ce în vedenie a zărit:
- „Aceste patru fiare mari,”
Ce le-ai văzut aşa de tari,
Şi de înfricoşaţi,
”Sunt patru împăraţi.
Care se vor ridica pe pământ,”
Cu putere şi avânt.
”Dar sfinţii Celui Preaînalt,
Vor primi împărăţia
Şi vor stăpâni în veci,” acea Împărăţie,
”din veşnicie în veşnicie”
Daniel a vrut să ştie,
A patra fiară ce poate să fie.
Care putea totul să sfarme,
Şi avea ”zece coarne.”
Dintre care unul mic ieşise,
Şi pe trei le doborâse,
Dintr-o lovitură.
Cornul ”avea ochi, o gură”
Şi vorbea cu trufie,
Era mai mare ca toate, plin de mândrie.
Daniel a văzut cum cornul s-a războit,
Cu sfinții şi i-a biruit.
Până când ”a venit Cel de zile Îmbătrânit,”
Şi puterea fiarei a nimicit.
”A făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt,”
Şi împărăţia în stăpânirea sfinţilor a dat.
Şi aşa i-a vorbit Cel Prea Sfânt,
Despre ce va fi pe pământ.
”Fiara a patra este o a patra împărăţie,”
Ce-n vremi mai depărtate o să fie.
”Ea se va deosebi de toate celelalte”
În a relelor activitate.
”Va sfâşia” întregul pământ,
Urând tot ce este sfânt.
”Va călca în picioare şi-l va zdrobi,”
Din mânie nu se va opri.
”Cele zece coarne înseamnă””... zece împăraţi.”
Nici mai buni, nici mai curaţi.
”Iar după ei se va ridica” unul mai vijelios,
Care ”va doborî trei împăraţi,” un nesăţios.
”El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt,”
”Va asupri sfinţii”, tot ce este curat.
”Se va încumeta să schimbe vremurile şi legea;”
”Şi sfinţii vor fi daţi” pe mâna sa.
”O vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.”
Vor trece aste vremi, cu ale ei semne.
”Apoi va veni judecata,”
Ce va da sfinţilor plata.
Se va lua împăraţia,
Pentru totdeauna domnia.
Şi puterea tuturor împărăţiilor,
De pretutindeni, se va da sfinţilor.
Într-o împărăţie edenică.
Împărăţia Celui Preaînalt. este veşnică.
”Toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!”
Cu dragostea Lui îi va lumina.
Vedeniile şi sfârşitul acestor cuvinte.
Au zdruncinat a lui Daniel minte.
I-au tulburat nespus de mult gândurile,
L-au cuprins frământările.
Şi i-au dat feţei paloare,
Descoperea a vedeniilor, veşnică valoare.
Dar a păstrat cuvintele acestea în inima lui.
Ca o taină din înaltul cerului.
Amin!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1680
- Export PDF: 3
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Ioan 1:14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.