Patru altare in viata lui Avraam

Autor: Raul Pescaru | Album: Atributele credintei | Tematica: Credință
Resursa adaugata de pastorraulpescaru in 19/02/2018

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Geneza 12:1-13:18

Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan
Geneza 12:1 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
Geneza 12:2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.
Geneza 12:3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Geneza 12:4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.
Geneza 12:5 Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.
Geneza 12:6 Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.
Geneza 12:7 Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.
Geneza 12:8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului.
Geneza 12:9 Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.
Avram în Egipt
Geneza 12:10 A venit însă o foamete în ţară, şi Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în ţară.
Geneza 12:11 Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
Geneza 12:12 Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
Geneza 12:13 Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”
Geneza 12:14 Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
Geneza 12:15 Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o la Faraon, şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
Geneza 12:16 Pe Avram l-a primit bine din pricina ei şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
Geneza 12:17 Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai.
Geneza 12:18 Atunci, Faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
Geneza 12:19 De ce ai zis: ‘Este sora mea’, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!”
Geneza 12:20 Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.
Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot
Geneza 13:1 Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi, el, nevastă-sa şi tot ce avea, împreună cu Lot.
Geneza 13:2 Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.
Geneza 13:3 Din ţara de la miazăzi s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,
Geneza 13:4 în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.
Geneza 13:5 Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.
Geneza 13:6 Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau aşa de mari încât nu puteau să locuiască împreună.
Geneza 13:7 S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi fereziţii locuiau atunci în ţară.
Geneza 13:8 Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.
Geneza 13:9 Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”
Geneza 13:10 Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.
Geneza 13:11 Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.
Geneza 13:12 Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma.
Geneza 13:13 Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
Făgăduinţa dată lui Avram
Geneza 13:14 Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;
Geneza 13:15 căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie şi seminţei tale în veac.
Geneza 13:16 Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată.
Geneza 13:17 Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da.”
Geneza 13:18 Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

Patru altare in viata lui Avraam.

Geneza 12: 1-13: 18

Avram era un inchinator la idoli cand Dumnezeu l-a chemat din Ur al Caldeii.

De acolo a inceput aventura credintei. Astfel el devine partinele credintei si prietenul lui Dumnezeu.

Consacrarea credinţei lui Avraam (12: 6-9)

Vedem aici că, la începutul călătoriei sale prin credinţă, Avraam a zidit un altar în cinstea lui Dumnezeu.

Inchinarea este locul identificării sacramentale cu Dumnezeu; adică acolo unde îi înapoiem lui Dumnezeu cele mai bune lucruri pe care El ni le — a dat, ca astfel să ne contopim cu El.

Mai târziu, observăm că ori de câte ori Avraam a neglijat să zidească un altar după ce Dumnezeu îi făcuse o promisiune, el a căzut în păcat.

Inchinarea este cel mai sacru act personal pe care Dumnezeu îl cere din partea celor care-I sunt credincioşi. Ori de câte ori El ne dă o binecuvântare, trebuie să ne facem timp să cugetăm asupra ei şi să I-o înapoiem deliberat lui Dumnezeu, într-un extaz de adoraţie.

El nu îngăduie niciodată să ţinem binecuvântarea spirituală pentru noi înşine; ea trebuie înapoiată lui Dumnezeu, ca astfel El s-o poată da altora. Dacă strângem binecuvântările pentru noi, ele se vor transforma în putregai spiritual.

Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat,

ridică-I un altar şi înapoiaza-I binecuvântarea ca pe un dar al dragostei tale.

Avraam şi-a ridicat cortul între Betel şi Ai.

Betel este simbolul comuniunii cu Dumnezeu;

Ai este simbolul lumii.

Măsura vredniciei activităţii noastre publice pentru Dumnezeu este dată de profunzimea comuniunii personale pe care o avem cu El.

Unora dintre noi le place să se joace de-a capra cu problemele spirituale, sărind din închinare în aşteptare şi din aşteptare în lucrare, ca şi cum ar trebui să ne împărţim cumva între aceste trei lucruri. Dumnezeu doreşte ca acestea trei să meargă împreună aşa cum au mers şi în viaţa disciplinată a Domnului nostru. El nu S-a grăbit, dar nici nu S-a odihnit. Există suficient timp să ne închinăm lui Dumnezeu, dacă ne vom folosi timpul să ne instalăm cortul şi să ne ridicăm altarele.

Avraam a cladit patru altare. Fiecare altar reprezinta o etapa din viata credintei crestine.

ALTARUL PROMISIUNILOR 12: 5-7

- un altar in mijlocul dusmanilor.

- Rezistenta inamicului este reala, insa ceea ce este sigilat la tronul ceresc va supravietui si rezista.

2Tim 1: 12 “ Si din pricina aceasta sufãr aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, cãci stiu în cine am crezut.

Si Sunt încredintat cã El are putere sã pãzeascã ce I-am încredintat pânã în ziua aceea. ”

Gen 12: 7 Domnul S-a arãtat lui Avram si i-a zis: „Toatã tara aceasta o voi da semintei tale. ”

Si Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arãtase. ”

Poate simti ca si cand Dumnezeu te-a parasit, insa tu tine-te tare de promisiunile Sale care toatea sunt DA si Amin.

Inchina-te Domnului pentru toate promisiunile pe care ti le-a facut si multumestei lui. Oridecate ori te pleci inaintea Sa multumeste-I pentru o promisiune a Sa.

2. ALTARUL INTIMITATII 12: 8

- acest altar creste cunoasterea si familiarizarea, in masura in care creste initmitatea cu Dumnezeu.

- Avraam a fost provocat sa-l cunoasca pe Dumnezeu mai mult.

Scopul nostru in viata trebuie sa fie sa-l Cunoastem pe Dumnezeu

Sa-l Slavim pe Dumnezeu

Si sa fim ca Dumnezeu. Modelul este in Isus.

- Sa depaseasca doar perceperea faptului ca Dumnezeu este Creator si Atotputernic.

- Ci aceasta maretie era experimentata in viata personala.

- Credinta lui Avraam nu era roada unor formule si slogane religioase, ci se fundamentase pe experimentarea puterii si maretiei lui Dumnezeu. Iar experienta nu reprezinta temeiul increderii noaste, ci este doar usa spre Cel in care ne incredem.

- De indata ce facem ceea ce ne cere Dumnezeu reusim sa intelegem ce vrea EL.

Experientele trec credinta de la un nivel la altul spiritual.

- o relatie intima cu Dumnezeu va produce un impact printre oameni. Dumnezeu vrea sa lucreze in noi si sa se vada inafara noastra. Sa ne foloseasca ca pe niste vase de cinste.

Credinta nu stie niciodata unde va fi dusa; ea nu stie si nu face altceva decat sa-L iubeasca si sa-L cunoasca pe CEl care o conduce.

Nu cunoastem destinatia insa il cunoastem pe cel ce ne conduce.

Cu cat stam mai aproape de Dumnezeu si-l cunoastem mai bine stim si intelegem ca nimic rau nu s-ar putea intampla cand El este la carma vietii noastre. Rom 8: 28

3. ALTARUL CONSACRARII FARA INTOARCERE. 13: 3-4

Credinta este un act de abandonare in Bratele Celui al carui caracter Il cunoastem.

- calatoria lui Avraam in Egipt a fost o experienta dureroasa si ne arata slabiciunea si frica lui Avraam.

- Asa ca el cladeste un altar al restaurarii inchinarii si dedicarii sale formale.

- Era locul in care Avaam a asezat jos toiagul si a spus:

“Doamne sunt acolo unde tu vrei sa fiu si nu ma voi mai indoi niciodata de aceasta. ”

Incercarea credintei este esentiala pentru modelarea noastra.

Fara incercari nu putem avea marturii.

Profesorul este tacut in timpul testului.

- Si noi trebuie sa ajungem uneori la acest altar. Asta nu inseamna ca nu vor mai fi alte incercari ale credintei, lupte.

- Cand ai ajuns la aceasta treapta a credintei nu doresti sa mai revii niciodata la starea precedenta. Este ca si cand ai pasit pe o treapta mai sus spre cer si cand intelegi ca toate perspectivele se schimba. Ca nu s-a schmbat lumea dimprejur si nici Dumnezeu ci perceptia ta legata de viata, lume si chemarea lui Dumnezeu.

4. ALTARUL POSESIUNILOR 13: 17-18

- este un lucru sa ti se promite ceva si altceva este sa ai ceea ce ti s-a promis.

Evrei 13: 10 “Noi avem un altar, din care n-au drept sã mãnânce cei ce fac slujbã în cort. ”

Adevarul este ca noi nu vrem sa traim doar prin promisiuni si alte promisiuni,

ci prin impliniri si alte impliniri.

Nu prin promisiuni ci prin realitati ale credintei.

Experimenteri alte puterii divine.

Iar credinta se intareste in masura in care creste experimentarea lui Dumnezeu.

Avraam experimenteaza abundenta de binecuvantare pe care Dumnezeu i-a dat-o in Egipt.

Atat Avraam cat si Lot s-au intors din Egipt foarte bogati.

Atat de bogati erau incat erau gata sa intre in conflict.

Avraam insa nu a ingaduit ca averile sale sa-l separe de Dumnezeu.

Vaita spirituala nu trebuie sa depinda de lucrurile materiale, sau de alt gen.

Cand suntem posedati de lucrurile pe care Dumnezeu ni le da, Dumnezeu ni le ia ca astfel sa ne mustre si sa nu uitam ca toate sunt a Lui.

Daca ne intemeiem viata pe bani, e posibil atunci ca Dumnezeu sa ne lipseasca de ei.

Putem detine multe lucruri si bogatii doar in masura in care stim si putem sa ne detasam de ele si ramanem atasati si dependenti de Dumnezeu. Cel care este sursa tuturor lucrurilor. El vrea sa avem o singura sursa, Dumnezeu.

S-ar putea sa suferim din cauza ca ne-am legat prea mult inima de cele pamantesti, iar pentru aceasta Dumnezeu ne deposedeaza de ele ca sa ne provoace sa ne intoarcem la El singura sursa.

Altarul posesiunilor este locul in care intelegi ca tot ce ai vine de la Dumnezeu si este locul in care ii oferi tote acele lucruri lui Dumnezeu si le pui in slujba Sa. Le pui toate aceste pe locul doi ca El sa poata ramane mereu pe primul Loc.

Avraam nu a uitat nici in fata biruintelor ca toate veneau de la Dumnezeu care il chemase si care ii daruise birunite.

Gen. 14: 17-24

Concluzie.

Altarul este locul unde unde viata ta poate sa se altereze, sau sa fie locul in care sa primesti prospetimea apei vii si a painii din cer. Sa fie locul in care viata sa sa se schimbe.