Ce spune Biblia despre Împărăția Cerurilor și răsplată?

Autor: Anastasia Filat | Album: fara album | Tematica: Cer
Resursa adaugata de RepalovVeaceslav in 17/11/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Luca 1:1-24:53 | Iacov 1:1-5:20 | 1 Corinteni 1:1-16:24

EVANGHELIA DUPĂ LUCA
Cuvânt-înainte
Luca 1:1 Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,
Luca 1:2 după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului,
Luca 1:3 am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
Luca 1:4 ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.
Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul
Luca 1:5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta.
Luca 1:6 Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.
Luca 1:7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
Luca 1:8 Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
Luca 1:9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
Luca 1:10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.
Luca 1:11 Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
Luca 1:12 Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut, şi l-a apucat frica.
Luca 1:13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
Luca 1:14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
Luca 1:15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
Luca 1:16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.
Luca 1:17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
Luca 1:18 Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă.”
Luca 1:19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.
Luca 1:20 Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”
Luca 1:21 Norodul însă aştepta pe Zaharia şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
Luca 1:22 Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna şi a rămas mut.
Luca 1:23 După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.
Luca 1:24 Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea,
Luca 1:25 „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”
Vestirea naşterii lui Isus Hristos
Luca 1:26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
Luca 1:27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
Luca 1:28 Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”
Luca 1:29 Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.
Luca 1:30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
Luca 1:31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
Luca 1:32 El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
Luca 1:33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
Luca 1:34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
Luca 1:35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Luca 1:36 Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
Luca 1:37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.”
Luca 1:38 Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.
Cântarea Mariei
Luca 1:39 Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.
Luca 1:40 A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.
Luca 1:41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
Luca 1:42 Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Luca 1:43 Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
Luca 1:44 Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
Luca 1:45 Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
Luca 1:46 Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul
Luca 1:47 şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
Luca 1:48 pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
Luca 1:49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,
Luca 1:50 şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
Luca 1:51 El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.
Luca 1:52 A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi a înălţat pe cei smeriţi.
Luca 1:53 Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
Luca 1:54 A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –
Luca 1:55 cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”
Luca 1:56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
Naşterea lui Ioan Botezătorul
Luca 1:57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
Luca 1:58 Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
Luca 1:59 În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
Luca 1:60 Dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”
Luca 1:61 Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”
Luca 1:62 Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.
Luca 1:63 Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au minunat.
Luca 1:64 În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.
Luca 1:65 Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
Luca 1:66 Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.
Cântarea lui Zaharia
Luca 1:67 Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:
Luca 1:68 „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
Luca 1:69 Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David,
Luca 1:69 Greceşte: un corn de mântuire.
Luca 1:70 cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci, care au fost din vechime;
Luca 1:71 mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
Luca 1:72 Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
Luca 1:73 potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
Luca 1:74 că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
Luca 1:75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
Luca 1:76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui
Luca 1:77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;
Luca 1:78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
Luca 1:79 ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
Luca 1:80 Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Naşterea lui Isus Hristos
Luca 2:1 În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
Luca 2:2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
Luca 2:3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
Luca 2:4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David,
Luca 2:5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
Luca 2:6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
Luca 2:7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
Păstorii din Betleem
Luca 2:8 În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Luca 2:9 Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
Luca 2:10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
Luca 2:11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Luca 2:12 Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
Luca 2:13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
Luca 2:14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
Luca 2:15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
Luca 2:16 S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
Luca 2:17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
Luca 2:18 Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
Luca 2:19 Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.
Luca 2:20 Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.
Isus adus în Templu
Luca 2:21 Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
Luca 2:22 Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,
Luca 2:23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”,
Luca 2:24 şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
Cântarea lui Simeon
Luca 2:25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
Luca 2:26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
Luca 2:27 El a venit în Templu mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
Luca 2:28 Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
Luca 2:29 „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
Luca 2:30 Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
Luca 2:31 pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
Luca 2:32 lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.”
Luca 2:33 Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
Luca 2:34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
Luca 2:35 Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
Luca 2:36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
Luca 2:37 Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
Luca 2:38 A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.
Întoarcerea la Nazaret
Luca 2:39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
Luca 2:40 Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani
Luca 2:41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor.
Luca 2:42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
Luca 2:43 Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
Luca 2:44 Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
Luca 2:45 Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
Luca 2:46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
Luca 2:47 Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
Luca 2:48 Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”
Luca 2:49 El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”
Luca 2:50 Dar ei n-au înţeles spusele Lui.
Luca 2:51 Apoi, S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
Luca 2:52 Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
Propovăduirea lui Ioan Botezătorul
Luca 3:1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei;
Luca 3:2 şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa –, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
Luca 3:3 Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
Luca 3:4 după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
Luca 3:5 Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.
Luca 3:6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.’”
Luca 3:7 Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
Luca 3:8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
Luca 3:9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.”
Luca 3:10 Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
Luca 3:11 Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”
Luca 3:12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”
Luca 3:13 El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.”
Luca 3:14 Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”
Luca 3:15 Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan dacă nu cumva este el Hristosul,
Luca 3:16 Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
Luca 3:17 Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”
Închiderea lui Ioan
Luca 3:18 Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia şi-i dădea încă multe alte îndemnuri.
Luca 3:19 Dar cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse,
Luca 3:20 a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
Botezul lui Isus
Luca 3:21 După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,
Luca 3:22 şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”
Cartea neamului lui Isus Hristos
Luca 3:23 Isus avea aproape treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
Luca 3:24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
Luca 3:25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
Luca 3:26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
Luca 3:27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
Luca 3:28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
Luca 3:29 fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
Luca 3:30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
Luca 3:31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
Luca 3:32 fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Boaz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
Luca 3:33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
Luca 3:34 fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
Luca 3:35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
Luca 3:36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
Luca 3:37 fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
Luca 3:38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
Ispitirea lui Isus Hristos
Luca 4:1 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
Luca 4:2 unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
Luca 4:3 Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.”
Luca 4:4 Isus i-a răspuns: „Este scris : ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”
Luca 4:5 Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului,
Luca 4:6 şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.
Luca 4:7 Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Luca 4:8 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris : ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.’”
Luca 4:9 Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
Luca 4:10 căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească’;
Luca 4:11 şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’”
Luca 4:12 Isus i-a răspuns: „S-a spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.’”
Luca 4:13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
Isus în Galileea
Luca 4:14 Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.
Luca 4:15 El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
Isus propovăduieşte la Nazaret
Luca 4:16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească
Luca 4:17 şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
Luca 4:18 „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi
Luca 4:19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
Luca 4:20 În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.
Luca 4:21 Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.”
Luca 4:22 Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”
Luca 4:23 Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum .’”
Luca 4:24 „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.
Luca 4:25 Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel,
Luca 4:26 şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
Luca 4:27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.”
Luca 4:28 Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
Luca 4:29 Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.
Luca 4:30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.
Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum
Luca 4:31 S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
Luca 4:32 Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.
Luca 4:33 În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare:
Luca 4:34 „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.”
Luca 4:35 Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
Luca 4:36 Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!”
Luca 4:37 Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
Vindecarea soacrei lui Simon
Luca 4:38 După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea.
Luca 4:39 El S-a plecat spre ea, a certat frigurile şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.
Vindecarea mai multor bolnavi
Luca 4:40 La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca.
Luca 4:41 Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.
Luca 4:42 Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
Luca 4:43 Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”
Luca 4:44 Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
Pescuirea minunată
Luca 5:1 Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
Luca 5:2 Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.
Luca 5:3 S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.
Luca 5:4 Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”
Luca 5:5 Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
Luca 5:6 După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
Luca 5:7 Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
Luca 5:8 Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”
Luca 5:9 Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră.
Luca 5:10 Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”
Luca 5:11 Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.
Vindecarea unui lepros
Luca 5:12 Isus era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.”
Luca 5:13 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!” Îndată l-a lăsat lepra.
Luca 5:14 Apoi, i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”
Luca 5:15 Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
Luca 5:16 Iar El Se ducea în locuri pustii şi Se ruga.
Vindecarea unui slăbănog
Luca 5:17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
Luca 5:18 Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
Luca 5:19 Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
Luca 5:20 Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!”
Luca 5:21 Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”
Luca 5:22 Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre?
Luca 5:23 Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă’?
Luca 5:24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ‘Ţie îţi poruncesc’”, a zis El slăbănogului, „‘scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.’”
Luca 5:25 Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
Luca 5:26 Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”
Chemarea lui Levi
Luca 5:27 După aceea, Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!”
Luca 5:28 Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El.
Luca 5:29 Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.
Luca 5:30 Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?”
Luca 5:31 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
Luca 5:32 N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
Întrebarea despre post
Luca 5:33 Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau.”
Luca 5:34 El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei?
Luca 5:35 Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.”
Luca 5:36 Le-a spus şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.
Luca 5:37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;
Luca 5:38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează.
Luca 5:39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi.’”
Spicele de grâu şi Sabatul
Luca 6:1 Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
Luca 6:2 Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?”
Luca 6:3 Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
Luca 6:4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?”
Luca 6:5 Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”
Omul cu mâna uscată
Luca 6:6 În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată.
Luca 6:7 Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
Luca 6:8 Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc.” El s-a sculat şi a stat în picioare.
Luca 6:9 Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?”
Luca 6:10 Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
Luca 6:11 Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece
Luca 6:12 În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
Luca 6:13 Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume:
Luca 6:14 pe Simon, pe care l-a numit şi Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu,
Luca 6:15 pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul,
Luca 6:16 pe Iuda, fiul lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
Felurite vindecări
Luca 6:17 S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
Luca 6:18 Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi.
Luca 6:19 Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.
Fericirile
Luca 6:20 Atunci, Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
Luca 6:21 Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!
Luca 6:22 Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
Luca 6:23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii.
Luca 6:24 Dar vai de voi, bogaţilor , pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!
Luca 6:25 Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!
Luca 6:26 Vai de voi când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!
Iubirea vrăjmaşilor
Luca 6:27 Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
Luca 6:28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
Luca 6:29 Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
Luca 6:30 Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
Luca 6:31 Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
Luca 6:32 Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
Luca 6:33 Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
Luca 6:34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
Luca 6:35 Voi, însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi.
Luca 6:36 Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
Paiul şi bârna, pomul şi roada
Luca 6:37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
Luca 6:38 Daţi , şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”
Luca 6:39 Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
Luca 6:40 Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
Luca 6:41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
Luca 6:42 Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Luca 6:43 Nu este niciun pom bun care să facă roadă rea şi niciun pom rău care să facă roadă bună.
Luca 6:44 Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
Luca 6:45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Casa zidită pe stâncă
Luca 6:46 De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?
Luca 6:47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.
Luca 6:48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
Luca 6:49 Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”
Vindecarea robului unui sutaş
Luca 7:1 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.

În Împărăția Cerurilor sau Împărăția lui Dumnezeu pot intra numai cei născuți din nou:

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. ” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască? ” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. ” (Ioan 3: 3-5)

Nașterea din nou este posibilă numai printr-o credință vie în Numele Domnului Isus Hristos, care implică cunoaștere, recunoaștere și încredințare deplină în ceea ce spun Scripturile (adică implică un proces de ucenicizare), lucru care se vede într-o viață transformată:

Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. (I Ioan 3: 9-10).

Verbele “nu păcătuiește” și “nu poate păcătui” sunt la timpul prezent, arătând (în limba greacă) un mod de viață.

Un om care are credință în Dumnezeu, dar nu este și ucenicul Domnului Isus, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu:

Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască? … Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică! (Iacov 2: 14, 19-20)

O persoană care crede în Dumnezeu, dar nu este ucenicul Domnului Isus, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu!

Dacă vorbim despre moștenire sau răsplată, nu toți cei care vor intra în Împărăția Cerurilor vor primi o răsplată, fiindcă răsplata va fi potrivit cu lucrarea care au făcut-o fiecare fiind aici pe pământ:

Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc. (1 Corinteni 3: 5-15)

Din acest text vedem că mântuiți vor fi toți cei care au luat ca și temelie pentru viața lor pe Domnul Isus și zidesc pe această temelie, adică învață pe oameni că Domnul Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Totuși, răsplată nu vor primi toți. Răsplată vor primi doar acei care dau învățătură temeinică, a căror ucenici vor fi și ei mântuiți. Dacă cineva învață că Isus este Hristosul și este un om născut din nou, dar învățătura lui nu este temeinică și oamenii cu care lucrează el nu rămân în credință, omul acesta va fi mântuit, dar nu va primi o răsplată în ceruri sau cum spune apostolul Pavel va fi mântuit ca prin foc, adică va intra în Împărăția lui Dumnezeu, dar cu mâinile goale, așa cum se întâmplă în caz de un incendiu mare când cineva abia reușește să-și scape propria viață…

Aceeași idee o găsim și în pilda Domnului Isus despre omul de neam mare de la Luca 19, unde Domnul Isus vrea să arate că în Împărăția lui Dumnezeu nu este comunism și că acolo fiecare va primi o răsplată potrivit cu rezultatele lucrării care o va face aici pe pământ:

Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ pînă mă voi întoarce. ” Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimes după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi. ” Cînd s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ. Cel dintîi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli. ” El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi. ” A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli. ” El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi. ” A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l- am păstrat învelit într-un ştergar; căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai sămănat. ” Stăpînul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am sămănat; atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă? ” Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli. ” „Doamne“, i-au zis ei, „el are zece poli. ” Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. Cît despre vrăjmaşii mei, cari n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea. (Luca 19: 12-27)

Vedem din acest pasaj că cei care nu acceptă pe Domnul Isus nu vor intra în Împărăția Cerurilor, dar cei care vor intra în ea, vor primi diferite răsplăți, potrivit cu rezultatul lucrării pe care au făcut-o aici pe pământ, iar cei care nu au nici un rezultat, nu vor avea nici o răsplată și vor aduce întristare Domnului Isus la venirea Sa.

Deci, în Împărăția Cerurilor vor intra numai ucenicii Domnului Isus a căror credință se vede într-o viață transformată, dar nu toți vor avea o răsplată (moștenire). Răsplată sau moștenire vor avea doar cei care fac o lucrare temeinică de zidire a trupului lui Hristos, adică a Bisericii.

Domnul să ne ajute să zidim “aur, argint, pietre scumpe” pe temelia care este Hristos, așa ca să nu venim cu “mâinile goale” înaintea Domnului, ci să primim o răsplată în ceruri!

Dacă sunteți student la Institutul de Studiu Biblic Inductiv sau slujitor într-o biserică, vă recomand să veniți la sesiunea “Planificarea timpului” ca să învățați cum să vă planificați timpul în așa fel ca să aveți o bună răsplată la venirea Domnului Isus.

La fel, vă recomand să studiați cursul 1 Corinteni partea I pentru un studiu mai profund al textului din 1 Corinteni capitolul 3 despre răsplată.