- Evrei 5:7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui,
„El este Acela care, în zilele vieții Sale pămîntești, aducînd rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrămi către Cel ce putea să-l izbăvească dela moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui” (Evr. 5:7 s. a.)
O citire atentă a acestui pasaj, ne dă impresia că Mântuitoru a fost salvat DE LA moarte, conform acestei traduceri. Însă știm că acest lucru NU s-a întâmplat. Domnul Yeshua a murit. Deci nu a fost salvat de la moarte. În al doilea rând El NU s-a rugat să fie salavat de la moarte.
În cartea lui Matei citim: „De atunci încolo, Yeshua a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorît, și că a treia zi are să învieze. Petru L-a luat de oparte, și a început să-l mustre, zicînd: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întîmple așa ceva!” Dar Isus S'a întors, și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor.” (Matei 16:21-23 s. a.).
În aceste versete observăm că Domnul, a certat pe Petru deoarece s-a opus gândului lui Dumnezeu. Yeshua TREBUIA să moară, iar a treia zi să învieze.
Prin urmare versetul din cartea Evrei nu s-a tradus corect.
Traducerea corectă ar fi: „El este Acela care, în zilele vieții Sale pămîntești, aducînd rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrămi către Cel ce putea să-I de-a viață din moarte și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui”
Această traducere face sens cu tot șirul de evenimente ale evanghelilor. Este vorba și de doctrina fundamentală a morții și învierii Lui, fără de care NIMENI nu va fi mântuit.